Dacii au fost o civilizație străveche care a prosperat în nord-estul Balcanilor, o regiune bogată în resurse naturale și mărginită de Marea Neagră. Această locație strategică a promovat o istorie culturală bogată, deși dacii sunt adesea umbriți în relatările istorice. Locuind părți ale României moderne, Moldovei, Ungariei și Ucrainei, ei erau mai degrabă un grup divers de triburi decât un popor monolit.
Termenul „dac” a fost un exonim dat de romani, în timp ce grecii foloseau termenul „geți” pentru a descrie aceste popoare, complicând și mai mult consemnarea istorică. Savanții dezbat, de asemenea, dacă dacii erau rude cu traci, surse precum Herodot descriindu-i ca rude, dar distincte.
Dacii ar putea avea originea încă din epoca bronzului, deși originile lor precise rămân neclare. Au stabilit așezări mici, fortificate, lângă râuri și dealuri în timpul epocii fierului, adesea guvernate de elite războinice.
Primii daci s-au angajat în schimburi comerciale și culturale cu coloniile grecești de-a lungul Mării Negre, ceea ce a condus la adoptarea influențelor elene, în special în rândul elitelor de coastă. Alte influențe au inclus sarmații nomazi și sciții din nord-est.
Dacii au format în cele din urmă un regat militar sub Burebista în secolul I î.Hr., unind mai multe triburi. Cunoscuți pentru priceperea lor militară, s-au ciocnit cu adversari puternici, inclusiv cu romanii, grecii și celții, înainte de a fi absorbiți în Imperiul Roman în secolul al II-lea d.Hr. sub împăratul Traian, marcând sfârșitul independenței lor.
ancient-origins.net
