În istoria arhitecturii românești, un nume strălucește cu o intensitate aparte: Virginia Andreescu Haret.
Născută în 1894 în București, această femeie remarcabilă a devenit nu doar prima arhitectă din România, ci și o figură de referință în domeniul său, lăsând o moștenire arhitecturală impresionantă și deschizând drumul pentru generațiile viitoare de femei în acest domeniu.
Povestea Virginiei Andreescu Haret este una de curaj și determinare. Rămasă orfană la doar nouă ani, ea a avut grijă de cei trei frați mai mici și a administrat gospodăria, demonstrând încă de tânără o capacitate extraordinară de a face față provocărilor.
Cu sprijinul ministrului Spiru C. Haret, ea a obținut o licență specială la Școala de Arhitectură din București la vârsta de 18 ani, absolvind cu brio în 1919 și devenind astfel prima femeie arhitect din țara noastră. Cariera sa a fost marcată de numeroase realizări impresionante.
A proiectat peste 130 de clădiri, multe dintre ele emblematice pentru București și alte orașe din România.
Printre creațiile sale se numără Palatul Societății Tinerimea Română, Liceul Gheorghe Șincai și Colegiul Național Cantemir Vodă din București, precum și pavilionul administrativ al Aeroportului Băneasa.
A fost, de asemenea, pionieră în utilizarea betonului armat în construcția blocurilor de pe Calea Victoriei. Stilul arhitectural al Virginiei Andreescu Haret a evoluat de-a lungul timpului, reflectând atât tradițiile românești, cât și tendințele moderne ale epocii.
În primele sale lucrări, se remarcă influența arhitecturii populare și a stilului brâncovenesc, cu utilizarea frecventă a arcadelor și a foișoarelor. Mai târziu, creațiile sale au început să incorporeze elemente ale arhitecturii moderne, păstrând însă o legătură puternică cu tradiția.
Pe lângă activitatea sa arhitecturală, Virginia Andreescu Haret a fost și o artistă talentată, realizând numeroase acuarele care fac parte acum din colecția Bibliotecii Academiei Române.
Ea a reprezentat România la congrese internaționale de arhitectură în orașe precum Roma, Paris, Moscova și Bruxelles, fiind recunoscută și apreciată la nivel internațional pentru realizările sale.
În viața personală, Virginia s-a căsătorit în 1928 cu inginerul constructor Spiru I. Haret, nepotul celebrului matematician Spiru C. Haret. Împreună au avut un fiu, Radu Haret, care a jucat un rol crucial în păstrarea și promovarea moștenirii mamei sale.
Chiar și după pensionarea sa în 1947, Virginia Andreescu Haret a continuat să fie activă în domeniul arhitecturii, implicându-se în diverse proiecte și colaborări. Ea a fost prima femeie membră a Societății Politehnice din România și a făcut parte din numeroase organizații profesionale de prestigiu.
Virginia Andreescu Haret s-a stins din viață la 6 mai 1962, lăsând în urmă o moștenire arhitecturală impresionantă și inspirând generații întregi de arhitecți.
Contribuția sa la dezvoltarea arhitecturii românești moderne este inestimabilă, iar povestea sa de pionier într-un domeniu dominat de bărbați continuă să inspire și astăzi.
Prin realizările sale remarcabile, Virginia Andreescu Haret nu a construit doar clădiri, ci a pus bazele unei noi ere în arhitectura românească, deschizând uși și pentru alte femei pasionate de acest domeniu.
Ea rămâne un simbol al excelenței profesionale, al inovației și al perseverenței, o figură emblematică a culturii și istoriei noastre naționale.