În inima munților, la doar câțiva kilometri de Domeniul Schiabil Transalpina, o stațiune montană ar fi putut fi perla turismului românesc. Pe malul lacului de acumulare Vidra, stațiunea cu același nume s-a transformat rapid după căderea comunismului într-o ruină pregătită parcă pentru filmele de groază.
Stațiunea Vidra, din județul Vâlcea, ar fi putut fi una dintre cele mai frumoase stațiuni montane din țară. Acum, dintre brazii înalți se mai ridică doar ruina unui hotel care era pregătit în 1989 pentru a fi deschis, însă nu a mai primit niciodată turiști. Drumul care duce spre stațiune are încă bucăți din asfaltul turnat în urmă cu mai bine de 40 de ani. „Aici veneau copiii în tabără. Am primit o vedere cu vilele de aici de la o colegă”, își amintesc cei care au văzut stațiunea în perioada în care putea găzdui sute de turiști.
Era locul unde Nicolae Ceaușescu visa să organizeze Jocurile Olimpice de Iarnă, însă acum este oglinda neputinței și a intereselor sindicale, o stațiune-fantomă.
Acum, drumul acoperit de bucăți de asfalt, noroi și resturi din copacii defrișați în zonă poartă călătorul către un peisaj sumbru, pregătit parcă special pentru a fi platoul unui film de groază. La doar câțiva zeci de metri de lacul Vidra, clădirile din stațiune, în frunte cu hotelul fără nume, alcătuiesc o imagine dezolantă. După zeci de ani de administrare sindicală, din baza turistică nu a mai rămas aproape nimic.
„Aici venea Patzaichin cu lotul să se antreneze. Lacul e la trei minute distanță”, ne spune un domn care păzește câteva vile pe care sindicatele au încercat să le pună din nou în circuitul turistic. „Până a început pandemia aveam deschis. Sunt 100 de locuri de cazare. Din pandemie s-a închis tot și nu am mai deschis”, povestește acesta, în timp ce își mângâie unul dintre cei trei căței care îi țin de urât.
Stațiunea Vidra, ca de altfel şi Staţiunea Voineasa, sunt sub administrarea confederațiilor sindicale din România. Stațiunea a apărut în anii 80, inițial fiind o colonie muncitorească a TCH, compania care a construit barajul de arocamente din apropiere. După finalizarea amenajării hidrotehnice, colonia a fost transferată UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România), devenind stațiune. În 1985 a fost amenajată aici o pârtie de schi și un telescaun și pe lângă vilele din zonă a început construcția unui hotel.
La sfârșitul anului 1989 încă nu apucase să fie deschis. Se lucra la finisaje și nici nu primise un nume. Era gândit și ca o bază sportivă, în special pentru loturile de canotori.
„Hotelul nu a funcționat niciodată. Avea sală de sport cu saună, acolo era sala de mese”, spune paznicul arătând cu degetul spre o clădire fără uși și cu geamurile sparte. Peisajul de poveste care înconjoară stațiunea se împletește cu imaginea apocaliptică a dezastrului. Revolta și dezamăgirea te cuprind de îndată ce conștientizezi cum neputința, interesele și lipsa de implicare a statului și-au pus amprenta definitiv asupra unui loc în care sute de turiști ar fi putut să își petreacă vacanțele de iarnă sau de vară.
„Nu se mai întâmplă nimic la Vidra” Stațiunea Vidra se află pe teritoriul comunei Voineasa. Primarul localității spune, însă, că are „mâinile legate” și nu poate face nimic. Sindicatele sunt cele care decid. „Nu se mai întâmplă nimic la Vidra. Sindicatele nu vor să dea în concesiune. Ei vor să facă parteneriat cu investitori. Nu vine nimeni să investească sute de milioane de euro ca să facă parteneriat cu sindicatele. Trebuie dat în concesiune pe 49 de ani. Eu le-am drept de folosință acum un an (n.red. sindicatelor). Ei administrau clădirile, și terenul era al Primăriei. Le-am dat drept de folosință gratuit în ideea în care găsesc un investitor”, a declarat primarul Sebastian Năstăsescu Gabriel.
Acesta spune că a discutat cu reprezentanții sindicatelor, dar degeaba. „Promisiuni sunt multe, că vor face ei…Mi-au dat hârtie scrisă anul trecut că nu vor să concesioneze”. „Îmi pare rău, dar sunt prea mic. Puterile mele sunt limitate. Sunt legat de mâini și de picioare. Le-am luat impozit 500%, atât pot face, e maxim cât mă lasă legea. Stăm pe o mină de aur și nu știm ce să facem cu ea”, spune edilul. Primarul dă vină și pe Guvern care nu s-a implicat pentru a rezolva problema și pentru a reda stațiunea circuitului turistic. „Prim-ministrul, guvernul să decidă. E nevoie de Ordonanță, o Hotărâre de Guvern, să le ia de la sindicate, care până la urmă dețin bunurile statului, că nu sunt bunurile lor. Am cotizat toți înainte de 89 pentru bunurile astea. Să treacă guvernul clădirile în administrația autorităților locale și am terminat bâlciul. Eu știu ce trebuie să fac. Concesiune pe 49 de ani. Zilele trecute au venit la mine investitori, oameni cu bani, le-am spus că nu am ce să fac. Sau să le treacă guvernul la ministerul Turismului. Altfel, ce turism să facem?”, mai spune acesta.
În apropierea stațiunii Vidra se află Domeniul Schiabil Transalpina, unul dintre cele mai frumoase domenii schiabile din țară. Investiția în instalații și în pârtiile de schi a fost mult timp parcă sabotată. Lipsa investițiilor în infrastructura rutieră care duce la domeniul schiabil a făcut imposibilă dezvoltarea zonei. Acum, drumul dinspre Petroșani, dar și cel dinspre Voineasa arată mai bine, dar în continuare turiștii sunt nevoiți, de cele mai multe ori, să vină și să plece în aceeași zi. În zonă sunt doar câteva pensiuni, iar lipsa locurilor de cazare ar putea fi rezolvată prin amenajarea stațiunilor lăsate în paragină..