Cred că nu e vâlcean care să nu fi auzit despre el. Toţi, de când eram mici şi ne jucam pe Cetă, în poaiana mare de sub biserica de pe colină, vorbeam în şoaptă despre acest tunel. Un tunel lung care coboră prin inima dealului şi apoi se duce spre Olt, cale de un 1 km, spre Malul Alb.
Da, este Legenda tunelului de la Râmnicu Vâlcea, tunelul care trece prin partea de nord a oraşului şi se duce până dincolo, spre dealurile estice.
Din mai multe scrieri, se spune că înainte de a fi biserică aici, pe Cetăţuia era o cetatea fortificată dacică. De fapt de aici vine şi numele dealului şi ulterior numele bisericii. Asta se întâmplă cu 100 de ani până la Hristos. Dealul Cetăţuia este unul calcaros care face parte de fapt dintr-un cordon care vine dinspre Vlădeşti şi ajunge dincolo pe malul stâng al Oltului şi care a fost tăiat de râu. Un deal sec cum se mai spune, unul care se fărâmă repede. Se vede asta la buza dealului unde doar cu mâna se poate săpa în calcarul moale. Multe femei din Râmnic foloseau această tunel 2pulbere pentru spălatul veselei. Acelaşi calcar se regpseşte şi la râpa de la Malul Alb.
În fine, în prima cetate dacică, în anii 70 a fost confirmată prezenţa ei în urma săpăturile arheologice, se spune că a început săparea unui puţ pentru apă. Dar din păcate fără rezultat. Însă atunci pare a fi datat începutul acestui tunel, Oroles cum se numea căpetenia a înţeles că nu poate stăvili conflictele cu daci buri din zona Ocnelor şi a plănuit această cale de refugiu.
Ulterior nu se mai ştie nimic de această cetate care a dispărut complet în perioada romană, odată cu aparţia Buridavei la Stolniceni.
Cetatea sau fortul de pe deal reapare în scrieri în perioada Evului Mediu timpuriu, în perioda de formare a cnezatelor româneşti. În zona Vâlcii erau mai multe astfel de mici regate dinastice, în zona Malului Alb era cnezatul lui Olea, în zona Călimăneşti un anume Isofor iar în nodul judeţului Farkas.
Olea reuşeşte să extindă micul cnezat pe malul drept al Oltului şi ridică o nouă cetate pe Cetăţuia. Aici apar legende despre tunelul dintre cele două fortificaţii medievale de pe malurile Oltlui. „Tunel de piatră cu făclii din loc în loc şi cu guri de aerisire. Tunelul este cu atât mai intersant cu cât acesta traversează Oltul pe sub” Cnezatul lui Olea şi al urmaşilor săi rezistă până în timpul lui Basarab I, cel care reuşeşete să supună toate aceste mici formaţiuni statale. Cel mai greu a fost să ocupe regatul lui Olea, poate tocmai din cauaza acestui tunel.
Tunelul dispare din istorie, probabil că Basarab a decis distrugerea lui dar este cunoscut de preoţi anteriori lui Radu de la Afumaţi. Există teorii că acest tunel ar fi ajuns chiar până la schitul Fedeleşoiu dar nu se confirmă.
Oricum, Radu de la Afumaţi încearcă să scape de urmăritori prin acest tunel dar nu apucă şi este asasinat.
Acum nimeni nu vorbeşete despre tunel, gaura care se zăreşte în curtea bisericii Cetăţuia, spun preoţii că este doar o groapă unde se ţineau proviziile la rece.
Cum oare?
Printr-o gaură de 1 metru în diametru, perfect conică, preoţii îşi puneau, ce acolo?
Se zâmbeşte la această întrebare şi nimeni nu te lasă să ridici acest grilaj de pe gura…tunelului. Mai este, nu mai este…Vom afla vreodată?
autor : Mihai IONESCU