Echinocțiul de toamnă este sărbătorit încă din mitologia greacă, perioadă în care se considera că această zi marchează întorcerea zeiţei Persefona împreună cu soţul ei, Hades, în lumea subpământeană. Indiferent de religie, oamenii din întreaga lume celebrează frumusețea naturii și trecerea timpului, succesiunea anotimpurilor reprezentând mereu un motiv de bucurie.
Echinocțiul are loc de două ori pe an. Prima dată este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera nordică și echinocțiul de toamnă în cea sudică. Acest punct de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul vernal.
Al doilea echinocțiu al anului este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera sudică și echinocțiul de toamnă în emisfera nordică. Punctul de intersecție din acest moment al eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul autumnal.
În tradiţiile tuturor popoarelor, echinocţiul de toamnă este legat de încheierea muncilor agricole, de sărbătorirea recoltelor.
În data de 23 septembrie se sărbătorește Echinocțiul de toamnă – adică vara se pregătește să plece, iar serile lungi și calde vor fi înlocuite de nopți mai lungi și răcoroase. Toamna își intră pe deplin în drepturi, drept urmare această zi este celebrată cum se cuvine.
Echinocțiul de toamnă este un eveniment care marchează echilibrul dintre lumină și întuneric, dintre masculin și feminin, dintre viață și moarte.
Pentru ca este un eveniment care anunță încheierea muncilor agricole, sătenii obișnuiesc să ducă o parte din recoltă la preot pentru a fi sfințită. Se spune că aceste legume și fructe capătă puteri tămăduitoare și pot vindeca orice rană sau durere fizică sau sufletească.
Se spune că în această zi sfântă florile plâng și vorbesc între ele despre venirea iminentă a iernii, care înseamnă și sfârșitul lor. Dacă vrei să salvezi o floare care plânge trebuie să o ungi cu mir sfințit la o mănăstire.
Tradiția îi îndeamnă pe gospodari ca în această zi să prepare primul must din strugurii proaspăt culeși. Tot în ziua cu echinocțiul de toamnă se bat nucii și se scutură merele și gutuile.
Această zi este sărbătorită din cele mai vechi timpuri și este una dintre cele mai importante sărbători întâlnite și în calendarul păgân.
În mitologia păgână această sărbătoare poartă numele de Mabon sau A doua recoltă.
Este momentul în care i se aduc mulțumiri anotimpului Vara pentru lumina și căldura cu care ne-a răsfățat, și lumea se pregătește pentru primirea toamnei și a nopților răcoroase.
Ritualurile păgâne cuprind, printre altele, construirea unui altar plin cu fructe și legume, meditații de grup despre echilibrul vieții și despre măreția Naturii. Au loc adunări unde se cântă, se dansează și se consuma mere și struguri.
Peste tot, indiferent de religie, oamenii serbează frumusețea Naturii și trecerea timpului. Succesiunea anotimpurilor a fost mereu motiv de bucurie, pentru că fiecare aduce cu sine frumusețe și diversitate. Aceste serbări sunt de fapt, celebrări ale vieții și ale armoniei dintre om și natură.
Echinocțiul de toamnă are ca semnificație echilibrul dintre lumină și întuneric, dintre masculin și feminin, dintre viață și moarte. După echinocţiul de toamnă, durata zilelor va continua să scadă în emisfera nordică, iar cea a nopţilor să crească, până în jurul datei de 21 decembrie, când are loc solstițiul de iarnă.