Cei care au vazut, pe vremuri, filmul „Columna” (realizat in Romania, cu o distributie internationala si prestigioasa), poate ca isi mai aduc aminte o scena: aceea a judecarii unui tanar dac de catre batranii satului, pentru ca atacase pe unul dintre romanii cuceritori. Acesta a fost adus in mijlocul batranilor si, desi era fiul unuia dintre batranii sfetnici, a primit pedeapsa cuvenita.
Pentru unii aceasta a fost doar o scena banala, dintr-un film, dar ea este totodata un fel de „document„, sau mai bine zis transpunerea cinematografica a unui obicei stravechi, care s-a pastrat pana-n zilele noastre in anumite zone din Muntii Apuseni.
Traditia judecarii, de catre batrani, a satenilor ce au gresit grav fata de comunitate sau fata de semenii lor, este dovedita de asa-zisul „scaun de judecata” ce se mai afla si azi in fata unor biserici din tara Motilor. (Astfel de „scaune de judecata” mai exista azi in Almasu Mic de Munte– comuna Balta si in fata Bisericii „Adormirea Maicii Domnului„, din satul Bradet, comuna Almasu Mare.)
Dupa cum ne-a declarat un batran localnic, „acel membru al comunitatii ce se facea vinovat de o purtare necuviincioasa era pus pe scaunul de judecata, cioplit in piatra, iar batranii se asezau pe scaunele de lemn dimprejur, in spatele lor aflandu-se, ca asistenta, intreaga comunitate.
Batranii il trageau la raspundere pe cel vinovat, apoi se sfatuiau si decideau ce pedeapsa i se cuvine, desi (cu exceptia faptelor foarte grave), de cele mai multe ori morala in fata comunitatii si rusinea indurata de cel judecat, erau suficiente. De obicei cel judecat isi cerea iertare, promitea sa nu mai savarseasca astfel de fapte sau, dupa caz, se impaca si ii batea palma cu cel pagubit…”
Obiceiul s-a perpetuat pana in zilele noastre nu numai pentru ca era foarte simplu si drept, ci si pentru ca astfel nu se mai cheltuiau bani pe drumuri, pe la judecatile „domnesti„. Un obicei similar exista la vechii nordici (vikingii), care aveau o stanca a sfatului, unde se adunau, periodic, batranii, pentru a judeca pricinile personale si dintre triburi
