Maria Cuţarida-Crătunescu a rămas în istorie drept prima femeie medic din România. Ca să profeseze a fost nevoită să deschidă o clinică particulară, pentru că nu a fost primită să lucreze ca medic la Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, din cauza prejudecăţilor vremii.
Maria Cuţarida Crătunescu a fost prima femeie medic din România, doctor în medicină, medic renumit pe plan internaţional şi una dintre primele militante feministe din România. Este femeia care a rămas în istorie pentru înfiinţarea Societăţii Materne în 1897 şi pentru organizarea primei creşe într-o fabrică.
Maria Cuţarida Crătunescu s-a născut la 10 februarie 1857, la Călăraşi. A urmat studiile liceale la Şcoala Centrală din Bucureşti şi le-a continuat la Zurich. În anul 1877 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Zurich, dar pentru că avea dificultăţi în vorbirea limbii s-a transferat la Universitatea din Montpellier, unde şi-a susţinut teza de licenţă în limba franceză. Stagiul de spital şi de pregătire pentru doctorat l-a făcut la Paris. A ajuns doctor în medicină în 1884, cu teza ”Despre hidroreea şi valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin“.
Activitatea sa din străinătate a fost urmărită în România.
Când îşi făcea stadiul la Paris, ziarul ”Românul” vorbea despre ea în termeni elogioşi în articolul ”O româncă, doctor în medicină”. În acelaşi an în care a obţinut doctoratul, a revenit în România, pentru a obţine dreptul de liberă practică şi a-şi echivala diploma din străinătate. A trecut examenul cu calificativul ”Magna cum laude”.
În România şi-a deschis o clinică particulară.
Respinsă de Spitalul Brâncovenesc Doctorul Maria Cuţarida Crătunescu a făcut o cerere către Spitalul Brâncovenesc pentru un post de medic secundar la secţia „Boli ale Femeilor”. A fost respinsă de conducere, fără să i se dea vreo explicaţie. În locul postului de doctor cerut, i s-a oferit un post de profesoară de igienă. Anul următor, în 1885 a reuşit să ocupe un post de medic secundar la Spitalul Filantropia din Bucureşti. Aici acorda consultaţii gratuite. A susţinut concurs pentru a obţine gradul de medic primar ginecolog, dar nu a reuşit să promoveze.
A devenit şef al catedrei de igienă de la Azilul „Elena Doamna”, şi mai târziu şeful secţiei de ginecologie de la Filantropia. Şi-a dat demisia în 1894, după ce a intrat în conflict cu Eforia Spitalelor. Instituţia decisese să modifice profilul secţiei unde lucra Maria Cuţarida Crătunescu din ginecologie în chirurgie ginecologică. Prima femeie doctor din România a protestat şi pentru că demersul ei nu a avut succes a preferat să demisioneze.
Din dorinţa de a întinde o mână de ajutor copiilor sărmani, în 1897 a înfiinţat Societatea Materna. Doi ani mai târziu a organizat prima creşă, la Fabrica de Tutun din Bucureşti. Aici asigura consultaţii pentru 2000 de muncitoare, în perioada 1885 – 1898.
Feministă
În 1900 se făcea auzită la Paris la Congresul acţiunilor feministe, unde a prezentat lucrarea „Munca femeii în România“. A reuşit să alcătuiască o statistică a femeilor care au putut să promoveze intelectual. „Numărul ce rezultă din titlurile academice acordate celor 825 de fete în decurs de 26 de ani vorbeşte îndeajuns în favoarea activităţii noastre intelectuale. Într-adevăr, din 1875, de la promovarea primei fete cu bacalaureat în România, numărul lor s-a ridicat până la 432 bacalaureate, 40 licenţiate în Litere şi 21 licenţiate în Ştiinţe, 12 doctorese în Medicină…, o doctoreasă în Drept de la Facultatea din Paris, şi o licenţiată în Drept, 319 profesoare de şcoală secundară de fete şi 2 licenţiate în Farmacie. Dacă la acest număr se adaugă cel al artistelor noastre şi al femeilor de litere fără titlu, acesta va fi destul de elocvent pentru a arăta cât de mare este la românce elanul entuziasmului pentru munca intelectuală”, prezenta Maria Cuţarida Crătunescu. S-a dedicat exclusiv Societăţii, după anul 1904, când a renunţat la cabinetul particular.
Mobilizată în Primul Război Mondial
Vocea ei s-a făcut auzită la congresele de la Bruxelles (1907) şi Copenhaga (1910), unde a prezentat acţiunile iniţiate de medicina românească împotriva mortalităţii infantile şi un studiu asupra creţelor din România. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizată la Institutul şi internatul Evanghelic lucrând cot la cot cu Regina Maria. Din cauza problemelor de sănătate, după război, Maria Cuţarida-Crătunescu s-a retras din activitatea medico-socială. S-a stins din viaţă la vârsta de doar 62 de ani, în data de 16 noiembrie 1919, la Bucureşti.