Regele Burebista este considerat întemeietorul regatului dacic și totodată prima mare căpetenie a acestor triburi. În secolul I îHr acesta a reușit să unifice toate triburile dacice pe un teritoriu uriaș, care se întindea, conform geografului antic Strabon de la Munții Balcani, în Sud și până în zona Carpaților Păduroși în Nord, și de la Marea Neagră și gurile Bugului în Est până în zona Slovaciei de astăzi, la Vest.
Burebista a reușit să supună triburile bastarnilor, triburile celților, cetățile grecești din zona Mării Negre și chiar să învingă o armată romană în Dobrogea. Cu ajutorul lui Deceneu, Burebista a reformat statul dac și din punct de vedere moral și religios. În plus, a transformat Sarmisegetusa Regia, o puternică cetate dacică într-o importantă capitală barbară și un mare centru religios.
Burebista, până la moartea sa, în anul 44 îHr, a fost unul dintre cei mai importanți regi barbari din zona est-central europeană, implicându-se chiar în războiul civil dintre Caesar și Pompei. Epoca lui Burebista a fost însă, după cum arată izvoare istorice, doar apogeul. Mărirea și creșterea puterii dacilor în zona carpato-balcanică începuse înainte ca Burebista să ajungă rege.
De altfel, această creștere a puterii dacilor se datorează mai ales unor căpetenii războinice puțin cunoscute astăzi, care au lăsat „moștenire„ lui Burebista, puternice uniuni tribale, o disciplină militară de fier în rândul războinicilor și cel mai proababil o experiență marțială deosebită.
Rubobostes, misteriosul înaintaș al lui Burebista
Dacii, așa cum arată noi cercetări, pe baza diferitelor informații, fie scrise, fie arheologice, au fost o uniune tribală născută în focul invaziilor celtice din Balcani, în secolul al III lea îHR. Cel mai probabil dacii au fost din punct de vedere etnic un amalgam de războinici celți, iliri, traci și geți. Pe fondul slăbirii puterii regilor geți, dacii au asimilat această populație tracică și au ajuns să stăpânească, inițial cu forța armelor, ca o elită războinică, un întins teritoriu.
Aceste ținuturi stăpânite de daci și geți, erau amenințate de numeroase alte triburi. În vest de celții din neamurile scordiscilor, boilor și tauriscilor. La est de și nord-est de triburile bastarnilor, probabil neamuri germanice sau baltice. În plus, la orizont se prolifera și amenințarea romană, tot mai pregnantă după căderea Macedoniei. Una dintre marile căpetenii dacice care a reușit să crească puterea triburilor dacice și cel mai probabil să pună la respect triburile celtice, a fost Rubobostes.
Acest rege dac este amintit de istoricul latin, de origine celtică, Trogus Pompeius. În lucrarea sa, în mare parte pierdută, ”Istoria lui Filip”, el pomenește pe regele Rubobostes cel care a crescut puterea dacilor. ”Creșterea puteri dacilor sub stăpânirea regelui Rubobostes”, scria Trogus Pompeius.
Alte informații scrise nu mai există despre această căpetenie. Unii specialiști au crezut că este vorba despre Burebista. Adică Trogus Pompeiu i-ar fi stâlcit numele. Studiile mai recente arată însă că Rubobostes și Burebista sub două personaje distincte. Rubobostes a trăit în secolul al II lea îHr, înainte de Burebista să ajungă la putere.
Culmea, centrul puterii lui Rubobostes a fost tot zona Transilvaniei de astăzi, poate către sudul acesteia. În orice caz, cercetărilor arheologice, pentru perioada respectivă adică sfârșitul secolului al III le și secolul al II lea, sunt constantate prezența înmulțirii așezărilor în zona Mureșului și a unui important centru fortificat pe râul Jiu, de unde căpeteniile și-ar fi extins puterea și asupra zonei de sud și centru a Transilvaniei. Rubobostes, cel mai probabil, a reușit să constituie o puternică uniune tribală capabilă să reziste presiunii militare a triburilor celtice.
Oroles, stăpânul dacilor de la est de Carpați
O altă importantă căpetenie dacică, un adevărat ”înaintaș„ al lui Burebista a fost Oroles. Și aceasta este un personaj misterios, despre care scrie tot Trogus Pompeius în ”Istoria lui Filip”. Oroles este puternică căpetenie dacică, dar de data aceasta stăpânea peste o uniune de triburi din zona Moldovei de astăzi.
Acesta intră în conflict cu bastarnii, cel mai probabil neamuri germanice, ajunse undeva în zona Bucovinei de astăzi. Prima confruntare cu bastarnii nu a fost chiar de bun augur pentru daci, cel puțin asta arată Trogus Pompeius. Oroles își pedepsește crunt războinicii, pentru lipsă de curaj. În a doua confruntare, dacii ies victorioși și opres efectiv invazia bastarnă în zona Transilvaniei de astăzi. Oroles a fost, se pare, contemporan cu Rubobostes. Este posibil să fi colaborat și să fi impus hegemonia dacilor în zonă.
„Și dacii sunt o mlădiță a geților. În vremea regelui Oroles, se luptară fără succes împotriva bastarnilor și de aceea, ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliți, din porunca regelui,ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor și să facă soțiilor lor serviciile pe care mai înainte acestea obișnuiau să le facă lor. Aceată pedeapsă a fost înlăturată numai după ce prin vitejia lor au șters rușinea care și-au atras-o în războiul de mai înainte”, preciza Trogus Pompeius, textul fiind cuprins în lucrarea ”Istoria României în texte” a lui Bogdan Murgescu.
Așa cum arată cele prezentate de Trogus Pompeius, Oroles avea o autoritate deosebită asupra războinicilor săi. În plus, a impus o disciplină de fier. O disciplină de care avea să beneficieze Burebista, mai târziu, în campaniile sale.
Părerile sunt împărțite în privința lui Oroles. Unii spun că a fost un „înaintaș” al lui Burebista, alții că ar fi fost contemporan și că Oroles a cedat puterea supremă asupra uniunii sale tribale în favoarea lui Burebista.
Cel mai probabil Burebista a beneficiat de importanta contribuția a lui Rubobostes și Oroles, reușind erfectez să ducă la apogeu puterea dacilor. Burebista a preluat puternici uniuni tribale, probabil cu importante centre fortificate ale lui Rubobostes și cu războinici de fier din zona est-carpatică.
