Decodificarea bateriei de la Bagdad: artefact antic sau miracol medical?
Convingerile de lungă durată despre cunoștințele tehnologice și medicale antice au fost puse sub semnul intrebarii atunci când Paul T. Keyser a publicat un articol în anii 1990 care contesta narațiunea convențională a ignoranței tehnologice și medicale antice. Scriind în Journal of Near Eastern Studies, Keyser a propus că bateriile antice și anghilele electrice ar fi putut fi utilizate în scopuri medicale, potențial pentru ameliorarea durerii sau anestezie.
Această ipoteză ridică întrebări interesante despre adevărata funcție a bateriei de la Bagdad, un artefact misterios din antichitate. Pe măsură ce dovezile arheologice și textuale continuă să apară, oamenii de știință reevaluează înțelegerea noastră despre civilizațiile antice și capacitățile lor în tehnologie și medicină.
Dezbaterea scopului „Bateriei de la Bagdad”
Bateria de la Bagdad, denumită uneori Bateria Partică, este o oală de lut care încapsulează un cilindru de cupru. Suspendat în centrul acestui cilindru — dar fără a-l atinge — este o tijă de fier. Atât cilindrul de cupru, cât și tija de fier sunt ținute pe loc cu un dop de asfalt.
Aceste artefacte (a fost găsită mai mult de o așa-numită „baterie Bagdad”) au fost descoperite în timpul săpăturilor din 1936 din vechiul sat Khujut Rabu, lângă Bagdad, în Irak. Satul este considerat a fi vechi de aproximativ 2.000 de ani și a fost construit în perioada partică care datează între 250 î.Hr. și 224 d.Hr. Pentru unii, se crede că bateria de la Bagdad oferă o perspectivă asupra tehnologiei antice mesopotamiene.
Bateria de la Bagdad rămâne un subiect controversat în cercurile arheologice, mediile academice consacrate o privesc cu scepticism ca fiind mai probabil un artefact banal decât un dispozitiv electric antic. În timp ce opinia predominantă înclină spre utilizări convenționale, cum ar fi stocarea, istoricii alternativi și pasionații de mistere antice găsesc natura sa enigmatică captivantă, propunând teorii speculative despre potențialul său ca dispozitiv electric primitiv sau pentru galvanizare.
Descoperirea potențialului bateriei de la Bagdad: ipoteza lui Keyser
Potrivit Keyser, vechile civilizatii Akkadiana și Babyloniana au angajat două tipuri de medici. Asipu a diagnosticat boala pacientului prin divinare sau observând simptomele, în timp ce Asu a prescris tratamentul fie cu medicamente, fie cu incantații. Keyser susține că Asu ar fi aplicat curent electric pacientului pentru a trata zona afectată.
În timp ce o baterie nu ar fi fost capabilă să genereze suficientă tensiune pentru a afecta pielea, mai multe legate între ele ar fi putut. Potrivit Keyser, „Practica medicală mesopotamiană a inclus o serie de elemente care favorizează folosirea unui astfel de dispozitiv electroterapeutic”.
Când a fost descoperită pentru prima dată bateria electrică de la Bagdad, descoperirea nu a fost împărtășită cu ușurință, deoarece artefactul neobișnuit nu se potrivea cu „paradigma ignoranței” a civilizațiilor antice. Dar, pe măsură ce săpăturile parthe continue au descoperit mai multe baterii, fenomenul curios a persistat.
Scepticii față de așa-numita baterie susțin că vasul mic nu este altceva decât un borcan pentru depozitarea papirusului. Alții spun că a fost folosit pentru galvanizare. Dar dacă a fost folosit pentru galvanizare, de ce nu au fost descoperite obiecte galvanizate?
Unii cercetători cred că prezența asfaltului, folosit ca sigilant, și proprietățile corozive din interiorul borcanului, dovedesc că artizanatul conținea cândva un lichid caustic. În antichitate, substanțele acide erau obișnuite, oțetul sau vinul fiind probabil candidați pentru lichidul corodant adăpostit în bateria de la Bagdad.
Keyser a sugerat că acele de bronz și fier, dezgropate alături de bateriile din Seleucia, un oraș antic de lângă Bagdad, ar fi putut fi folosite pentru acupunctură, o practică larg răspândită în China în acea epocă. Mai mult, se crede că alte civilizații antice, precum grecii și romanii, au folosit peștii electrici pentru tratarea afecțiunilor precum durerile de cap și guta.
Scribonius Largus, un medic roman proeminent din secolul I d.Hr., a lăsat o relatare fascinantă a practicilor medicale antice. În scrierile sale, el a prescris un remediu neconvențional pentru guta piciorului: plasarea unui pește torpilă negru viu – cunoscut și sub numele de rază electrică – și renumit pentru capacitatea sa de a produce șocuri electrice, sub picioarele individului afectat în timp ce stă pe o plajă. Largus a sfătuit ca peștele să fie poziționat într-un loc în care marea se spală peste el, ceea ce face ca zona afectată să devină amorțită până la genunchi.
Keyser propune că, din moment ce peștii electrici nu se găsesc în Golful Persic sau în râurile Mesopotamiane, popoarele antice ar fi putut crea Bateria Bagdad ca un mijloc alternativ de valorificare a energiei electrice. Această teorie oferă o nouă perspectivă asupra inovației tehnologice antice.
Această teorie nu este populară în rândul savanților, deoarece cunoștințele atât de avansate nu se potrivesc cu teoria lor evolutivă a omenirii, care pretinde că Homo sapiens a evoluat din oameni-maimuță primitivi, neinteligenti, în loc de oameni inteligenți, cu gândire creativ și inventivi. Despre astfel de „Out of Place ARTifactS” (OOPARTS) au fost scrise de Rene Noorbergen în cartea sa din anii 1970, Secrets of the Lost Races. Cartea lui Noorbergen a fost (și este) foarte controversată, stârnind dezbateri considerabile în mediul academic și nu numai.
O simplă căutare pe Google dezvăluie nenumărate relicve inexplicabile care sugerează civilizații avansate. Cu toate acestea, pentru că nu se aliniază cu paradigma academică, sunt adesea respinse ca prostii sau fraude.
Cu toate acestea, vremurile se schimbă. Odată cu proliferarea mass-media online și a emisiunilor de televiziune, oamenii devin din ce în ce mai curioși și dornici să îmbrățișeze teorii ieșite din cutie. Fie că este vorba de vârfuri de săgeți de cupru descoperite la 400 de picioare (122 m) sub suprafață în Colorado sau de minunata oală Dorchester, teoriile de lungă durată necesită reexaminare. Chiar dacă oamenii trăiau în peșteri, este plauzibil că, atunci, ca și acum, oamenii antici au coexistat cu tehnologia avansată.
Dovezile ADN în sine indică faptul că omenirea devine mai slabă (și poate mai proastă?) decât mai puternică în timp. „Suntem un popor care piere, care trăiește într-o lume pe moarte”, a scris dr. John Sanford de la Universitatea Cornell. „Extingerea genomului uman pare a fi la fel de sigură și deterministă ca și dispariția stelelor, moartea organismelor și moartea la căldură a universului.” Deci, dacă este adevărat că omenirea se deteriorează, are sens că am început mai prost decât suntem acum?
Desigur, dovezile fizice despre cât de inteligenți erau oamenii lipsesc din cauza circumstanțelor lor. Cele mai multe dintre instrumentele lor s-au transformat în praf. Poate că acest lucru nu indică ignoranța Homo sapiens în trecut la fel de mult ca și existența modernă a academicilor cu mintea îngustă care nu reușesc să interpreteze dovezile în contextul comportamentului uman.
Ce ar fi trebuit să știe omenirea antică? Numai punând aceste întrebări în cadrul vieții lor de zi cu zi, cercetătorii pot învăța și interpreta corect OOPARTS. În mediul medicinei antice, în care alte civilizații foloseau creaturi marine electrice pentru a-și trata afecțiunile, este o teorie plauzibilă că Bateria de la Bagdad a fost un dispozitiv electroterapeutic. Din păcate, războiul din Irak a provocat daune grave Muzeului Național și multe dintre aceste baterii au dispărut.
Un articol profetic publicat de BBC News în 2003, a aprofundat în misterul din jurul bateriilor din Bagdad, potențial cele mai vechi baterii cunoscute din lume. „Războiul poate distruge mai mult decât un popor, o armată sau un lider. Cultura, tradiția și istoria stau, de asemenea, în linia de tragere. Irakul are o moștenire națională bogată. Se spune că Grădina Edenului și Turnul Babel au fost amplasate în acest ținut străvechi. În orice război, există șansa ca comori neprețuite să se piardă pentru totdeauna, articole precum „bateria antică” care se află fără apărare în muzeul din Bagdad”.
