Când a apărut prima ambulanță în București? Povestea Societății Salvarea, creația doctorului Nicolae Minovici
Doctorul Nicolae Minovici poate fi numit cu ușurință un pionier și un vizionar când vine vorba de modernizarea și alinierea serviciilor medicale și sanitare la cele din Europa. Datorită lui au apărut primul spital de urgență și primul serviciu de ambulanță – Societatea Salvarea. După ce a studiat psihiatria la Berlin și la Paris și a devenit medic legist, Nicolae Minovici a fost martor la mai multe scene de accident și a văzut numeroase victime, fiind director adjunct la Institutul Medico-Legal.
Condițiile oferite victimelor din accidente erau aproape de zero acum mai bine de-un secol în București. Cei care sunt răniți grav în accidente suferă adesea hemoragii sau fracturi cu hemoragii care au nevoie o asistenţă imediată pentru ca să nu fie o pierdere prea mare de sânge. De multe ori cei răniți erau luați cu greu de o birjă, deoarece birjarii erau nemulțumiți că li se va murdări interiorul cu sânge, astfel că în ultimă instanță se ajungea la căratul celui rănit pe brațe până la spital, pe un sac, în condiții ce pot fi numite oricum doar nu igienice.
În 1906, la expoziția internațională ce a serbat 4 decenii de domnie a regelui Carol I a fost expusă o ambulanță care aparținea Societății de Salvare din Viena.
„La vederea acestei ambulanţe, el, ca un copil în faţa unei păpuşi extraordinare a rămas încântat şi cu o dorinţă extraordinară de a avea şi el o astfel de ambulanţă, pentru a veni în ajutorul accidentaţilor. Cu greutate, numai prin subvenţii a putut, în fine, să construiască o ambulanţă la o firmă, Rieber, care era un celebru atelier de construcţii de trăsuri de lux… Şi acest Rieber a înţeles şi el să facă un preţ derizoriu şi, cu bani pe care îi strânsese de la diferiţi prieteni ai lui, adică prieteni care aveau situaţii importante, să poată să facă prima ambulanţă cu cai.”, a povestit Inginerul Dumitru Furnică Minovici, nepotul de soră al lui Nicolae Minovici pentru Rador.
Nașterea Societății Salvarea
Societatea Salvarea a luat naștere la 28 iulie 1906, din fondurile doctorului Nicolae Minovici. Fondurile nu erau de ajuns și pentru obținerea unui sediu, astfel că doamna Cazzavillan, soția lui Luigi Cazzavillan, directorul și fondatorul ziarului Universul, a pus la dispoziția lui Minovici azilul „Theodora L. Cazzavillan”, aflat pe malul Dâmboviței. Azilul era format din două aripi, avea două fațade principale și a fost construit special pentru a fi donat ulterior către o cauză nobilă.
„Curtea din față a fost transformată într’o frumoasă grădină cu flori; iar camerele mobilate cu gust, peste tot fiind o curățenie exemplară. În față cum intri, se află corpul de gardă unde în permanență stau internii de serviciu gata să plece la prima înștiințare spre a da ajutor victimelor vre-unui accident. În aripa stângă ˗ numai în acestă aripă e instalată societatea ˗ jos se află camera medicului de serviciu, apoi o cameră unde să se dea primele ajutoare unei victime.
Aci se află instrumente medicale, o diasă de bolnav, un pat, etc. Camera următoare este o sală de cursuri unde mai mulți medici fac regulat lecțiuni, pentru moment cu ofițerii poliției, arătând cum se dau primele ajutoare victimelor unor accidente. Aceasta este școala „Samariteană” sus, în două încăperi mari, se află dormitoarele internilor și a oamenilor de serviciu.
D’asupra corpului de gardă o prea frumoasă cameră, rezervată ședințelor comitetului societății. Cum acestea sunt încăperile ocupate de societatea de salvare. Ceea-ce te impresionează în deosebi e ordinea și curățenia exemplară care domnește peste tot locul și ceea-ce e de admirat e că întreg mobilierul lucrat înadins pentru societate, a fost dăruit de către diferiți industriași – fără cea mai mică pretenție.
Fapta aceasta e de toată lauda și toți cari au contribuit la înzestrarea localului pot fi siguri că au ajutat în mod intelligent la înjghebarea societății de salvare”, se scria la acea vreme în ziarul Universul, potrivit Historia.
Prefectura a dat ordin ca atunci când Salvarea trece să se dea toate maşinile și trăsurile la o parte
În aproximativ un an, Societatea Salvarea a crescut impresionant și a devenit cunoscută în rândul bucureștenilor, care au observat cum Salvarea ajungea la fața locului în doar câteva minute după ce era chemată.
O anecdotă amuzantă a vremii este aceea că, dacă lua o casă foc, înainte de a chema pompierii, chemau Salvarea, ceea ce supăra totdeauna pe pompieri, că vedeau că înainte să sosească ei, ambulanţa Salvării era acolo. Atât de mare ajunsese să fie încrederea bucureștenilor în echipajele Salvării.
„Acuma, ce se întâmpla mai departe? Aceşti răniţi, chiar dacă erau luaţi imediat de ambulanţă, ambulanţa pleca într-un trap întins al cailor şi, într-un sunet de trompetă a sanitarului care stătea pe capră, – Prefectura dăduse ordin ca atunci când Salvarea trece să se dea toate maşinile sau toate trăsurile la o parte, să lase ambulanţa să treacă – ajungea la faţa locului, lua rănitul, îl ducea la un spital, la Filantropia. Însă acolo, din comoditate, ştiu şi eu, fiind târziu, fiind oamenii la masă, chirurgul respectiv [uneori îl] refuza, spunând că nu are loc. Atuncea pleca ambulanţa, iar în trapul cailor, la Colentina. Poate era refuzat şi la Colentina şi la Colţea… Între timp, pacientul avea hemoragie şi murea în ambulanţă, cu toate că Salvarea ajunsese cu trei sferturi de oră sau o oră înainte, la faţa locului. Şi atunci ce se întâmpla? Cu ambulanţa aducea pe mort la Institutul Medico-Legal, adică acolo unde lucra tot Minovici. […] Atunci a venit cu ideea să instituie şi un spital de urgenţă pe lângă Societatea de Salvare, pentru ca accidentatul, imediat ce este ridicat de ambulanţă, să fie imediat operat de medicul chirurg care era de gardă, care se preparase pentru că era anunţat că ambulanţa pleacă la un accidentat.”, a povestit Dumitru Furnică Minovici.
Începând cu 1908, Nicolae Minovici începe o serie de vizite în mai multe țări europene unde serviciile de asistență erau puse bine la punct. Doctorul a luat la rând orașe din Olanda, Ungaria sau Germania pentru a vedea cum sunt tratați răniții, cum sunt tratați oamenii nevoiași dar și copiii abandonați.
Pentru a înlocui ambulanțele cu cai, doctorul Minovici a adus ambulanțe automobil din Germania pentru a face intervențiile considerabil mai rapide și mai facile. Mai mult, doctorul-vizionar a adus și echipamente medicale de ultimă oră la acea vreme, precum plicurile impermeabile, care erau închise ermetic cu pansamente speciale și care erau utilizate în cazul nașterilor.
Din nefericire, atât spitalul de urgență cât și Serviciul Salvarea au căzut pradă bombardamentelor germane din momentul retragerii nemților din Capitală din Primul Război Mondial. Astfel că cele două instituții esențiale realizate de Nicolae Minovici au fost nevoite să își schimbe sediul.