În subteranul Roşiei Montane se găsesc peste 150 km de galerii. În adâncul celor patru masive muntoase – Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig-Văidoaia-Lety – a fost documentat cel mai vast sistem de exploatare minieră auriferă de epocă romană (sec. II p.Ch.) cunoscut până în prezent (7 km). Este un amplu sistem de exploatare de epoca modernă (sec. XVII-XVIII) realizat cu praf de puşcă (10 km), completat de exploatările cu dinamita (53 km) de epocă contemporană (sec. XIX-XX).
Galeria romană vizitabilă din cadrul Muzeului Mineritului din Roşia Montană, fiind singurul tronson accesibil publicului din imensa reţea subterană a Roşiei Montane, reprezintă o mostră semnificativă pentru înţelegerea modului de exploatare minier istoric.
Remarcabila reţea minieră subterană romană este o mărturie a dezvoltării tehnicii mineritului de metale preţioase din perioada de vârf a Imperiului Roman, în secolele al II-lea şi al III-lea. Un astfel de sistem vast de galerii perfect trapezoidale în secţiune, puţuri elicoidale, galerii de comunicaţie în pantă, cu scări cioplite în stâncă şi zone de extracţie verticală, cu plafonul cioplit în trepte, sunt necunoscute oriunde altundeva într-o epocă atât de timpurie. Acestea se păstrează încă la Roşia Montană şi sunt de o valoare excepţională datorită rarităţii şi dimensiunilor lor, precum şi gradului mare de conservare.
Înfiinţat între 1970 şi 1979, în incinta fostei exploatări aurifere, Muzeul Mineritului oferă trei secţiuni diferite, în egală măsură inedite, prezentând tezaurul tehnic cules de-a lungul a zeci de ani de conservare şi săpături arheologice.
Partea cea mai spectaculoasă a muzeului sunt galeriile romane, medievale şi moderne, fiind singurele din lume ce pot fi vizitate. Excelenta lor conservare e datorată, spun muzeografii, ventilaţiei naturale şi a înclinaţiei pereţilor subterani, care au permis autosusţinerea labirintului de galerii, din care 150 de metri sunt amenajaţi turistic.
