Sărata-Monteoru este o stațiune balneară situată în regiunea central-vestică a județului Buzău, la aproximativ 14 kilometri depărtare de orașul Buzău. Denumită în trecut Monteoru sau Fundul Sărății, satul aparține din punct de vedere administrativ de comuna Merei, fiind cel mai bine cunoscut pentru apele sale tămăduitoare care curgeau din izvoarele sărate.
În trecut, stațiunea Sărata-Monteoru a mai fost numită și „Micul Paradis”, „Perla Buzăului” și „Mica Elveție din Subcarpații Buzăului”.
La sfârșitul secolului XIX, zona și terenurile din apropiere au fost cumpărate de Grigore Constantinescu, om de afaceri și politician român de origine greacă, care mai apoi a preluat denumirea satului ca nume de familie.
Grigore Monteoru a exploatat cu succes zăcămintele de petrol din zonă, iar câștigurile le-a folosit pentru finanțarea unei stațiuni turistice. În perioada interbelică, o mină de petrol unică în Europa la acea vreme s-a dat în folosință aici.
Cea mai veche exploatare petrolieră din județul Buzău
Totodată, zona este cunoscută și pentru cultura Monteoru, o cultură arheologică care cuprinde situri ce datează din Epoca Bronzului. Așezarea eponimă este situată pe dealul Cetățuia, chiar la intrarea în stațiunea Sărata-Monteoru.
Prima mențiune documentară a așezării Sărata datează din perioada 1482 și 1496, fiind menționată într-un act emis de Vlad Călugărul, domnul Țării Românești. Sărata a mai fost menționată și în alte documente, însă abia după 1840 începe să fie exploatată în mod sistematic, astfel fiind considerată drept cea mai veche exploatare petrolieră din județul Buzău.
În 1864, Grigore Monteoru subarendează mare parte din puțurile de păcură de la Sărata. Apoi, între 1870 și 1871, omul de afaceri ridică gara Monteoru. Tot în 1871, acesta ridică prima fabrică de ulei mineral din România. În 1880, Grigore Monteoru devine proprietarul exclusiv al moșiei Sărata Ogrăzile, iar în 1885 este înființată comuna Monteoru. Vila familiei Monteoru este ridicată în 1888, în jurul său fiind construite primăria, școala și un parc dendrologic.
Capacitățile terapeutice ale izvoarelor din Sărata-Monteoru, atestate încă din 1884
Capacitățile terapeutice ale izvoarelor minerale din stațiunea Sărata-Monteoru, folosite cu încredere de localnici, au fost atestate prin analize chimice încă din anul 1884. Astfel, omul de afaceri Grigore Monteoru a construit stațiunea balneară după modelul celor mai moderne stațiuni balneare ale Europei de la acea vreme. Stațiunea balneară Sărata-Monteoru a fost inaugurată la data de 1 iulie 1895.
Grigore Monteoru a murit în palatul construit pe Calea Victoriei din București, înainte să poată duce la bun sfârșit și alte planuri în Sărata-Monteoru, precum construirea unei linii de tramvai până la gară.
Perioada de glorie a stațiunii Sărata-Monteoru a durat până la cel de-Al Doilea Război Mondial. După aceea, regimul comunist a distrus stațiunea și a confiscat terenul. În anii 1970, comuniștii au încercat să readucă la viață stațiunea prin amenajarea a două hoteluri și a unei baze de tratament. Acestea au fost finalizate abia după căderea regimului comunist și revenirea la economia de piață.
Până de curând, la stațiunea Sărata-Monteoru a funcționat și o tabără de elevi, chiar în parcul dendrologic construit în jurul vilei familiei Monteoru. Astăzi, Sărata-Monteoru are statut de stațiune turistică de interes local și poate fi vizitată de cei care doresc să profite de apele sale terapeutice. Numeroase vile, pensiuni și hoteluri au fost construite aici între timp. Principala atracție turistică din stațiunea Sărata-Monteoru este ștrandul cu apă cloro-sodică alimentat de izvoarele locale.