Fosta Cetate de Scaun a Țării Românești este bogată în lăcașe de cult, dar ar fi putut să fie și mai bogată. În Târgoviștea secolelor XIV-XVIII au fost construite cel puțin 31 de biserici, un număr impresionant pentru un oraș din spațiul extracarpatic, majoritatea identificate documentar și arheologic, spun istoricii.
„Unul dintre subiectele care, pe noi, arheologii, ne fascinează, este cel al bisericilor medievale din Târgoviște. În fapt, cercetarea arheologică și istorică a oricărei biserici, indiferent de amplasament sau vechimea sa, reprezintă o bucurie și o mare provocare totodată. O bucurie pentru că poți descoperi secvențe din istoria lăcașului de cult și o provocare pentru că, după finalizarea cercetării, istoricul trebuie să comunice rezultatele cercetărilor, dar mai ales să materializeze științific cercetarea prin publicarea unui studiu”, spune Florin Petrică, istoris și arheolog la Curtea Domnească din Târgoviște.
În Târgoviștea medievală, din 31 de biserici construite în perioada secolelor XIV-XVIII, 11 au dispărut. Este vorba de bisericile: Vărzaru, Sf. Maria catolică, Sf. Mina, „Coconilor”, Sf. Apostoli – „Corbeanu”, Stelea „Veche”, „Roșie”, Sf. Vineri – „Catargiu”, paraclisul Mitropoliei, „Grecilor”, complexul de pe Calea Domnească 192), Sf. Maria catolică, Stelea „Veche” și biserica „Roșie”. Acestea din urmă trei biserici au putut fi localizate prin cercetări sau sondaje arheologice.
Florin Gabriel Petrică și Minodora Cârciumaru sunt cei care au realizat studiul „Monumenta in dehonestamentum: Biserici medievale dispărute din Târgoviște” și spun că cercetarea arheologică și istorică a oricărei biserici, indiferent de amplasament sau vechimea sa, reprezintă o bucurie și o mare provocare totodată.
Amurgul Bisericii Roșii din Târgoviște
Cei doi au realizat cercetarea documentară a bisericilor medievale dispărute, grație Arhivei arheologice a Complexului Național Muzeal Curtea Domnească și în special a Arhivei Comisiunii Monumentelor Istorice, deținută de Institutul Național al Patrimoniului (prin excelentul proiect Back up- Valorificarea arhivei Istorice a Comisiunii Monumentelor Istorice, https://arhivacomisiuniimonumentelor.ro/).
Citește și: Istoria inedită a unei biserici din Târgovişte, construită de „Mirco mare căpitan de lefegii”
Una dintre bisericile dispărute a fost Biserica Roșie. Istoricii povestesc faptul că un călător care ar fi petrecut, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, câteva ore în cetatea veche și părăsită de soartă a Târgoviștei, ar fi fost „amețit”, pe de o parte, de peisajul urban dezolant și de pustietatea așezării, iar pe de alta, de numărul mare al bisericilor și clădirilor prăbușite.
„Un sanctuar al ruinelor, în care istoria părea că a vrut să-și îngroape morții și chiar pe ea însăși. În perioada respectivă, spunea istoricul târgoviștean Radu Gioglovan, pentru a se înlătura deprimantul aspect “turistic” de oraș părăsit, moștenitorii marilor familii târgoviștene au fost obligați să-și dărâme ruinele vechilor curți boierești și, printr-o hotărâre a conducerii orașului și județului, cu aprobarea Ministerului Interior, s-au dărâmat bisericile Catargiilor, Stelea Veche, Coconilor, Vărzarului, Sf. Apostoli și Biserica Roșie”, se arată în studiul „Monumenta in dehonestamentum: Biserici medievale dispărute din Târgoviște”.
Istoricii mai adăugă că vreme de 80 de ani, între 1930 și 2010, la intersecția Căii Domnești cu str. Prof. Nicolae Radian se afla un maidan, odată parte dintr-o mare curte boierească. În acel loc a ființat, vreme de 400 de ani, biserica lui Coadă, marele vornic al curții lui Radu Paisie (1535-1545), cunoscută printre orășeni ca Biserica Roșie.
Pe la 1900 deja nu se mai slujea în ea. Biserica se afla în ruină și gata să se prăbușească, nicio inscripție nu se mai putea citi. Crăpături mari apăruseră în zidurile sale, însă refuza cu dârzenie să se prăbușească, parcă făcând în ciudă unora. Pisania în care era amintită istoria sa era ștearsă și nu se mai putea citi.
“Păsări ale cerului și în special cele de pradă și-au făcut cuiburi prin toate ungherele”. Se recomanda „aducerea la îndeplinire a încheierii Consiliului comunal”, adică demolarea bisericii, „evitându-se în chipul acesta pe de o parte o eventuală nenorocire a surpării bisericii, iar pe de altă parte făcând să dispară un permanent motiv de adâncă turburare sufletească pentru persoanele pioase”.
Materialele de construcție recuperate, precum lemnul și cărămida, inclusiv tâmpla bisericii, se cerea a fi donate bisericii din satul Dragodana.
În ședința din 29 oct. 1921, Comisiunea Monumentelor Istorice refuza declasarea în vederea demolării a monumentului istoric. Se adăuga în raport că frumoasa și artistica pictură a bisericii data din anul 1828, lăcașul fiind zidit de marele vornic Coadă.
Actul care pecetluia definitiv soarta vestigiilor supraterane ale bisericii avea să fie emis în 16 februarie 1928. Biserica putea fi demolată, respectându-se condițiile impuse de Comisie.
Între anii 2003-2009, Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească”, în colaborare cu Universitatea Valahia, au efectuat ample cercetări arheologice, descoperind vestigiile bisericii medievale, ale cimitirului aferent, precum și numeroase artefacte medievale și moderne.
adevarul.ro
