Afacerea Strousberg, o mare lovitură dată statului român

In 1877 Romania alaturi de Rusia reuseste sa invinga Imperiul Otoman in cel de-al treilea Razboi al Crimeiei, proclamandu-si astfel independenta. Dar desi proclamata, independenta Romaniei inca nu era recunoscuta pe plan international si mai ales de Puterile Garante – Marea Britanie, Prusia, Franta, Austro-Ungaria, Imperiul Ootman, Rusia si Italia.

Banner WhatsApp Comunicare

In mod surprinzator primele tari care vor recunoaste independenta vor fi Imperiul Otoman (fiind infranti in lupta de romani, turcii isi recunosc infrangerea prin recunoasterea independentei) si Imperiul Austro-Ungar, care, prin aceasta recunoastere, tindea sa slabeasca statul turcesc, care si asa era muribund, pentru a-si extinde influenta in zona balcanica.

In ceea ce priveste Rusia, aceasta forteaza mana autoritatilor romane pentru a recunoaste dreptul de nationalitate a minoritatii evreiesti – evreii reprezentau o mare problema in Moldova (in Muntenia numarul evreilor era insignifiant) din cauza numarului mare si in continua crestere si mai ales din cauza infiltrarii lor in randul marilor proprietari de pamant, riscand astfel sa distruga marile familii boieresti.

Romania le recunoaste nationalitatea romana evreilor, dar aceasta se acorda individual, in acest mod romanii reuseau, cat de cat, sa fenteze vigilenta Rusiei dar si a marilor puteri care erau si ele solidare cu Imperiul Tarist in aceasta cauza.

In ceea ce priveste Franta, Anglia si Prusia, aceste tari doreau sa recunoasca independenta doar cu un motiv – rezolvarea afacerii Strousberg. Acest santaj politic de mare amploare avea la origini marea familie evreieasca Rothschild. Familie care deja isi intinsese tentaculele in interiorul fiecarui guvern occidental.

Afacerea Strousberg, o mare lovitură dată statului român

Afacerea Strousberg a fost infiintata de industriasul evreu, de origine germana, Bethel Henry Strousberg. Compania acestui escroc financiar (dintre antecedentele sale infracţionale cea mai răsunătoare s-a petrecut în 1847 în Anglia. Fiind angajat ca agent al mai multor companii de construcţii, a sustras o parte din banii destinaţi plăţilor şi a fost arestat de poliţie în momentul în care voia să fugă cu vaporul în America. A fost judecat şi condamnat la şase luni de muncă silnică cu executare) a obtinut concesionarea construcției liniei ferate Roman – București – Vârciorova. Derularea acestei afaceri a starnit un adevarat scandal. Scandal ce a fost provocat de neregulile descoperite ulterior în contract și de condițiile de concesionare, total nefavorabile statului român.

Redactarea contractului a fost făcută chiar la Berlin, de către partea germană, fiind mai apoi înaintat principelui Carol la 18 februarie 1868. La rândul său, acesta l-a trimis pentru dezbatere comisiei constituite pentru construcția căii ferate pe 22 februarie 1868.La data de 10 septembrie a aceluiași an, Parlamentul Principatelor Unite adoptă legea prin care construcția căii ferate este atribuită consorțiului Strousberg. Astfel, noua magistrala urma să conțină 4 tronsoane:

Roman – Mărășești – Tecuci – Bârlad;
Galați – Brăila – Buzău – Ploiești – București;
București – Pitești – Slatina – Craiova – Turnu Severin – Vârciorova (la granița cu Austro-Ungaria);
Buzău – Focșani – Mărășești (opțional, după terminarea celorlalte trei)

Practic aceasta lucrare devenea constructia cu cea mai mare amploare din Romania dar si una dintre cele mai mari din Europa.

După finalizarea propriu-zisa a lucrărilor, compania germana urma să exploateze linia ferată timp de 90 de ani. Dar lucrarile nu se desfasurau asa cum doreau autoritatile romane care remarcau numeroase ilegalități (diferențe între măsurătorile guvernului și ale firmei, lucrări întârziate, dar plătite etc.). Pana la urma, pe 5 iulie 1871 este adoptată legea ce anula concesiunea căii ferate către consorțiul Strousberg. Aceasta lege, desi era dreapta, reprezenta o mare lovitura data companiei germane cat si marilor familii evreiesti, care erau implicate in proiect.

Construcția căii ferate este preluată astfel de compania austriaca Staatsbahn, din Viena, la cererea deținătorilor de obligațiuni ale consorțiului Strousberg, care acum preluaseră toate drepturile și obligațiile consorțiului. În anul 1874, și Societatea acționarilor își termină fondurile iar statul român era obligat să răscumpere o parte din rețea.

Dupa Razboiul de Independenta marile familii evreiesti au profitat de dorinta Romaniei de recunoastere a independentei si au fortat mana autoritatilor romane sa rascumpere intreaga retea. Rascumparand reteaua Romania ar fi fost grav afectata din punct de vedere financiar. Acest fapt a fost observat si de catre nou numitul rege al Romaniei, Carol I, care, printr-o intrevedere cu „protectorul sau german” Otto von Bismarck, incerca sa explice ingrata situatie in care se afla statul pe care il conducea.

Desi Bismarck intretinea relatii deosebit de bune cu regele roman, de origine prusaca, presiunea la care era supus de catre marea familie Rothschild l-a facut sa fie total neputincios in fata rugamintii monarhului nostru.

Asa se face ca, din dorinta noastra de independenta, Romania a facut un mare compromis ingenunchind in fata conspiratiei evreiesti pentru prima data in istorie. Rascumpararea afacerii Strousberg a reprezentat o mare lovitura data statului roman prin suma imensa la care Romania fusese supusa sa o plateasca unor escroci internationali.

Peste exact 126 de ani, in 2004, firma Bechtel (un nume surprinzator de asemanator cu prenumele lui Strousberg – Bethel) aplica o schema de fraierit asemanatoare, statului roman, care, cu concursul primului ministru Adrian Nastase si a slehtei sale, ingenunchea din nou in fata acelorasi mari familii evreiesti.

Facebook Comments Box
Click to rate this post!
[Total: 0 Average: 0]
Visited 3 times, 1 visit(s) today
Distribuie articolul