Ridicată în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Negru Vodă, şi având la început doar un turn, Cetatea Poienari a fost extinsă în timpul lui Vlad Ţepeş. Aflată aproape de Barajul Vidraru, a fost reşedinţa secundară a lui Vlad Ţepeş, fiind edificată ca post de fortăreaţă contra otomanilor. A fost ultimul refugiu al lui Vlad Ţepeş înainte ca acesta să plece în Transilvania.
În „Letopiseţul Cantacuzinesc” se precizează că cetatea Poienari a fost extinsă şi consolidată din porunca lui Vlad Tepeş, care, dorind să îi pedepseasca pe boieri, „pe toţi i-a dus la Poenari şi au lucrat la cetate până li s-au spart hainele dupre ei”.
Deşi cetatea este amplasată la numai doi kilometri de satul Căpăţâneni, ea a primit numele de Poienari, de la satul puţin mai îndepărtat, însă, foarte probabil, mai vechi, pe care l-a şi stăpânit, după cum se arată într-un hrisov dat hareşenilor (arefenilor) de Mircea Ciobanul la 8 aprilie 1546. Cu acest nume o întâlnim în izvoarele documentare din veacurile XV-XVI, dar şi în cronicile din secolele XVII-XVIII.
De la Pitești și până la cetatea Poienari din comuna Arefu-Argeș sunt aproximativ 65 de kilometri. Comparativ cu acum 15-20 de ani, când drumul era plin de gropi și denivelări, acum carosabilul e impecabil. Pe porțiunea dintre Curtea de Argeș și Arefu au apărut numeroase pensiuni în ultimii ani. Asta și pentru că zona este una extrem de ofertantă din punct de vedere turistic pentru turiștii români și străini. În Curtea de Argeș pot fi vizitate două monumente excepționale – Biserica Domnească și Mănăstirea Curtea de Argeș. Și tot la Curtea de Argeș pot fi văzute mormintele regilor și reginelor României. Iar după cetatea Poienari puteți merge pe Transfăgărășan și la barajul Vidraru, alte două obiective extrem de cunoscute.
Cetatea ce nu a fost cucerită vreodată
De cum ajungi la poalele cetății Poienari, trebuie să ai picioarele în formă și suflul bun. De ce? Pentru că ai de urcat nu mai puțin de 1.480 de trepte până sus, la altitudinea de 850 de metri, unde se află cetatea. O provocare pentru oricine. Însă când ajungi la cetate nu regreți niciunul dintre mulții pași făcuți. Cetatea este foarte interesantă ca structură, iar panoramele din jurul său îți taie respirația. Mult verde combinat cu toate culorile toamnei pe dealurile din jur și imagini desprinse parcă din 1001 de pasteluri.
Până în 1971 nu erau actualele trepte de acces la cetate. Acestea au fost realizate odată cu ultima restaurare a cetăţii Poenari, în perioada 1969-1971.
La cutremurul din 1955, o parte din stâncă și din cetate s-au prăbușit.
Și cum riscurile unei grave deteriorări erau mari, pe parcursul celor peste doi ani de lucrări s-au făcut numeroase consolidări ale zidurilor și stâncilor, inclusiv injectări cu beton. La turnul-donjon, ridicat la sfârșitul secolului al XIII-lea, s-au adus de asemenea consolidări majore, iar deasupra a fost montat un acoperiș din sticlă pentru a proteja turnul de intemperii.
”Vlad Țepeș a avut trei domnii. Însă prima și ultima au fost doar de câteva luni. Iar în domnia intermediară, de mijloc, el a avut doar trei ctitorii: mănăstirea Comana, mănăstirea Snagov și cetatea Poienari. Castelul Bran nu are absolut nicio legătură cu Vlad Țepeș, este doar marketing turistic, doar cetatea Poienari este clar legată de Vlad Țepeș. Cetatea Poienari a fost și vistierie, aici se păstra vistieria Țării Românești. Nimeni nu știe de ce cetatea Poienari nu avea acoperiș, nu avem nicio mărturie. Cetatea Poienari nu a fost vreodată cucerită, ci doar abandonată”, a declarat Cornel Popescu, directorul Muzeului Județean Argeș.
Opozanții lui Țepeș, puși să extindă cetatea
Poziționarea cetăţii Poienari în apropiere de hotarul cu Transilvania, ai cărei voievozi, în majoritatea cazurilor, au fost prietenii domnilor Ţării Româneşti, permitea celor din urmă să plece imediat, în caz de pericol, în nordul Munţilor Carpaţi. Drumul cel mai apropiat către Transilvania trecea şi trece prin apropierea cetăţii Poienari, traversând Munţii Făgăraşului.
Când a ocupat tronul, în anul 1456, Vlad Ţepeş a găsit cetatea ruinată. Continuând politica tatălui său, a păstrat bunele raporturi cu argeşenii şi, pentru a le întări puterea, a reparat și consolidat cetatea Poienari.
În același timp, Vlad Ţepeş a decis să-i pedepsească pe boierii târgovişteni, favorabili Dăneştilor, ucigaşii lui Mircea, unul dintre frații săi. Aceiași boieri mai organizaseră și un complot împotriva lui Vlad Ţepeş.
Drept pedeapsă, domnitorul i-a pus să reconstruiască și să extindă cetatea Poienari. Pe parcursul lucrărilor, mulți dintre boieri au căzut pe povârnișuri și au murit. Cei care au scăpat au fost iertați de Vlad Țepeș.
”Rolul deosebit al cetăţii pentru Ţara Românească şi pentru Vlad Ţepeş a ieşit clar în evidenţă în anul 1462, când a izbucnit ca o flacără vie conflictul ce mocnea de câţiva ani între domnul român şi sultanul Mehmet al II-lea el Fatâh. Nici unul dintre principii creştini, catolici, nu a ridicat spada pentru a opri ofensiva soldaţilor cu turban. Ţepeş, adevărat „cavaler al cruciadei târzii”, după ce a provocat o serie de pagube otomanilor (ianuarie-februarie 1462), s-a aflat solitar în faţa contraofensivei sultanului (iunie 1462). Cu toate acestea, a găsit suficiente resurse ca, printr-un război de hărţuială, să distrugă o bună parte a oastei otomanilor pătrunsă pe teritoriul Ţării Româneşti. Legendele pledează pentru refugierea lui Ţepeş, însoţit de căpitanii care nu-l trădaseră, în cetatea Poienari. Fortificaţiile ei au fost alese deoarece păreau un loc sigur, inexpugnabil, necunoscut turcilor”, se precizează în volumul ”Cetatea Poienari : cetatea lui Vlad Țepeș” ( Pitești, Editura Ordessos, 2015), volum realizat de Radu Ștefan Vergatti, Cristina Narcisa Vergatti, Cornel Popescu.
Urmăritorii au descoperit repede locul de refugiu al apropiaţilor lui Ţepeş, unde se presupunea că se afla tezaurul ţării şi, poate, chiar domnitorul. Imediat au trecut la asedierea şi bombardarea întăriturilor din Cheile Argeşului. Numai că cetatea Poienari a rezistat și nu a fost cucerită.
Urmele bombardamentului sunt atestate de descoperirile arheologice. Ghiulele de piatră găsite la Poienari arată, prin tehnica lor de producere, că provin din secolul al XV-lea.
În această toamnă se vor finaliza lucrările de consolidare și conservare la cetatea lui Vlad Țepeș de la Poienari-Argeș. Cetatea va putea fi vizitată începând cu primăvara 2025.
